Abandon, dulce abandon – Raliul Moldovei Bacău 2017

Era într-o zi de miercuri. Ceasul trecuse de orele 17:00, iar Sofica pășea agale pe podul de peste Milcov, râul pe care Vasile Alecsandri a avut în grijă să-l amintească tuturor muntenilor care spun că Buzăul face parte din regiunea Moldova. Măresc ritmul pentru că trebuia să ajung cât mai iute în Bacău, locul unde aveau să se desfășoare ostilitățile Raliului Moldovei. V-am mai zis că am trecut Milcovul? Ok, să revenim!

Ajung la hotel unde mă întâmpină o donșoară blondă cu ochelarii așezați gentil pe nas și cu o cămașă apretată ca-n 1995. “E clar, zilele astea beau suc la TEC și mestec gumă Turbo”.

N-ajung bine în cameră și zbârnâie telefonul: Nea Fane. “Cornele (pauză ca-n telenovele), coboară să-ți dau documentele și GPS-ul! (iar pauză) Sunt în parcare”. Când te sună Ștefan Vasile nu prea poți s-o dai din Fanta-n Cola, așa că mi-am aruncat bagajele și am coborât în parcarea hotelului.

Mulți dintre voi îl cunosc pe Ștefan Vasile așa că n-are sens să vă mai povestesc eu despre el. Îmi dă cele necesare pentru recunoașteri și-mi spune să am grijă că probele sunt grele, iar macadamul e parșiv.

Dis-de-dimineață plec cu Tony pe probele programate pentru ziua de sâmbătă a Raliului Moldovei. Și surpriză: macadamul era excelent, mai, mai că-ți venea să cobori din mașină și să te tăvălești în colb ca un porcușor nădușit de gradele din luna lui Cuptor.

Pe seară avea să pășim alături de Moby Dick (i-am găsit nume SLC-ului) pe scena amenajată de organizatori în zona centrală a Bacăului. Lume multă nu prea mai era când cele trei istorice înscrise în Naționalul de Viteză au ajuns în zona monitoarelor. Cu toate astea și cu emoțiile pe care le aveam tot am reușit să aud câteva aplauze sănătoase.

Și vine ziua cu pricina: vineri, 16 iunie. Primul macadam cu Moby Dick a început cum nu se poate mai prost. Mașina nu era pregătită pentru tortura la care avea să fie supusă. Nu tu scut sănătos, nu tu protecție la transmisie, nu tu protecție pe diferențial. Deja mă gândeam dacă vine vreun fotograf pe prima specială că mașina aia nu duce mai mult și vreau și eu amitiri de la Bacău.

În fine, mă îmbărbătez corespunzător cu o doză de Cola, mă urc în mașină și plecăm spre Moinești, zona de atac a primei zile.

 

La 12:29 primesc carnetul și-i dăm bătaie pe etapă către prima probă specială. Am mai avut eu emoții mari în ultima perioadă, dar acum parcă dădeam BAC-ul a doua oară. Ajungem la start, mă gândesc că mâine am reuniunea de 10 ani de la terminarea liceului și că dirigu’ poate să-mi pună liniștit “absent” că vin cu scutire de la Bacău.

Tony pune cutia-n S (sper că n-am omis să vă spun că Moby Dick are automată) ține apăsată accelerația, iar eu, cu-n ochi pe dictare și cu unul la cronometru strig Start!.

Și-ncep să recit virajele de pe PS1 cu o poftă mai mare decât cea a lui Șefan cel Mare când înșira turcii prin sabie în Bătălia de la Vaslui. 7:43.8. Nu știam cât de prost am mers și nici n-aveam timp să verific asta pentru că PS2 era la o aruncătură de băț de finiș.

Și urmează cea mai lungă probă din Raliul Moldovei: Bolătău. 14,85 de kilometri de piatră care aveau să macine ușor, dar sigur, o baie de ulei trecută de mult de prima tinerețe. Și cu toate visele mele rele, Moby Dick rezistă și face față bolovanilor și acelor de păr mult prea abrupte. La finiș aveam să prind ceva încredere și să mă gândesc deja la ziua a doua.

Doar că a doua trecere pe Bolătău (PS6) avea să pună punct evoluției noastre. Un “Atenție, sare!” dictat din tot sufletul i-a fost fatal băii de ulei. Și uite așa am abandonat în CO-ul de pe PS7.


Știam că mă așteaptă o seară mai lungă decât zilele alea de post negru de dinainte de Crăciun. Băieții din parcul service au făcut minuni. Adezivii Bison și Poxipol și-au arătat adevărata față și au reușit să închege fisurile care, cu câteva ore înainte au lăsat cei 8 litri de ulei să plece într-o lume fără frecări și temperaturi înalte.

Și uite așa reușim să luăm startul sub regula Super Rally în a doua zi a Raliului Moldovei. Alte 8 probe aveau să stea în fața lui Moby Dick, iar noi plecam încrezători că o să reziste. Pe prima probă am fost extrem de precauți ca nu cumva să aruncăm pe apa Styxului munca băieților din service. Doar că, a doua probă ne-a cernut în cale ceva bolovani mai generoși, iar scutul a cedat. Abandon. Din nou. În două zile, două abandonuri. Mai rar așa performanță. Cu toate astea, experiența Bacău a fost una interesantă și promit să mă întorc cu drag și-n 2018.


Foto | ABImages | Octavia Bostan

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *